Un studiu recent făcut de compania Gfk arată că românii de la oraşe preferă să îşi cumpere lucrurile de folosinţă curentă din supermarketuri.

Totuşi, procentul celor care merg la supermarketuri a scăzut în 2009, faţă de 2008.

Pe de altă parte, magazinele tradiţionale şi-au păstrat o cotă de piaţă constantă.

Rezultatele sunt de înţeles dacă ne gândim că supermarketul aduce, în practică şi în teorie, un mare avantaj: comoditatea. Faci un singur drum şi te-ai aprovizionat cu de toate.

La magazinele tradiţionale sau în pieţe trebuie să umbli cu paporniţa în carmangerie, în aprozar, la tarabe, în băcănie. Nu e foarte comod şi nu prea ai cărucior de cumpărături.

Dar şi supermarketul are buba lui. Odată creat mecanismul comod de shopping într-un anume loc, unui client îi va veni destul de greu să schimbe obiceiul.

În plus, abundenţa de produse colorate şi atrăgătoare duce uşor la pierderea simţului critic. Efectul general remarcat este cum casa se umple de produse pe care le folosim foarte rar sau pe care le aruncăm fără a le consuma.

În magazinele tradiţionale şi în pieţe, cumpărarea are ceva omenesc. Îl cunoşti pe vânzător, cunoşti clienţii fideli, poţi să mai negociezi la preţ, socializezi. Plus că însăşi oferta limitată a unui magazin specializat ne mai apără de sindromul consumatorist cu efectele descrise mai sus.

Câtă brânză poţi să cumperi, până la urmă?