Diverse Copiii NU spun lucruri trăsnite
Adevărul spus pe faţă ne face fie să râdem, fie să plângem. Dacă el este spus de copii însă, avem, mulţi dintre noi, tendinţa de a privi “superiori” şi amuzaţi şi să ne gândim că sunt încă necopţi pentru a şti ce e viaţa, aşa cum ştim noi.
Persistă încă ideea că unica sarcină a copilului este să asculte de părinţi, că cel mic nu ştie de fapt mare lucru şi trebuie dirijat în toate aspectele realităţii.
Cercetările arată însă că zestrea emoţională a unui copil se formează în primii doi ani de viaţă, înainte chiar de primele cuvinte.
Copii vor da şi primi în viaţă, de la obiecte şi până la afecţiune, după un model învăţat până pe la 6 ani.
Chiar dacă nu se pot exprima ca un adult, s-a demonstrat: copiii sunt persoane în toată regula, unice, originale.
Poetul Kahlil Gibran spune despre copii că vin “prin” părinţi, nu “de la” părinţi. Că părinţii le pot oferi dragoste, dar nu le pot da gândurile lor. Că părinţii sunt doar arcurile prin care copii, asemenea unor săgeţi vii, sunt trimise înainte.
Pe măsură ce căutăm, vom descoperi alte lecţii ale inocenţei copiilor şi ale iubirii lor necondiţionate. Asta cere însă un efort din partea noastră de a fi mai puţin “adulţi” atotştiutori, şi mai mult copii, predispuşi la uimire şi joc.
3 Comentarii, Comenteaza! - Ping
cristina1
De aproape 20 de ani imi petrec timpul printre copii.
Dintre acesti ani, ultimii s-au transformat intr-o lupta pentru copii si copilarie.
Nu stiu cat de mult am crescut “acasa”! Stiu insa ca am crescut inzecit in timpul petrecut alaturi de ei! Intodeauna mi-au oferit raspunsuri la acele probleme pe care le credeam de netrecut!
Pentru prima data am simtit ca …apartin altcuiva decat celor care-mi sunt dragi! Un baiat cu ochi ca maslinele, de 3 ani, dintr-un leagan a pus stapanire pe mine:”Este Titinutza mea!”.
Pentru prima data am simtit ca trebuie sa ies din schema logica a adultului. Un copil de 2 ani si jumatate m-a rugat sa ii fac un “corncodil” din lut! Intelegand prost, i-am facut un crocodil! M-a corectat imediat: “si…cornul?” Aha!
Pentru prima data am vazut cum infloreste privirea copilului cand se recunoaste pentru prima data in oglinda!
Pentru prima data am vazut cum, dupa incercari dificile de a explica unui copil (de 10 ani) de ce nu se mai foloseste cuvantul “minor” ci acela de “copil”, acesta imi explica “adica, nu mai spunem “minor” copiilor, deoarecem suntem la fel ca voi, majorii! Adica, suntem la fel! Inteleg! Numai ca voi sunteti mari si noi mici!”
Pentru toate astea, de la nivelul meu, fac ce pot pentru ca ei, sa fie respectati! Si conceptul de copilarie sa existe.
Si le multumesc ca m-au primit alaturi de ei.
Jan 15th, 2010
cristina1
…
si, poate ar mai fi ceva: desi am trecut usor de 37 de ani, inca mi se mai spune in metrou/tren/avion: domnisoara…. 
asta ar putea fi o gluma, dar chiar nu-mi simt varsta!
Jan 15th, 2010
Cristiana Ionescu
am invatat ca tot ceea ce trebuie sa stiu ca parinte invat de la copilul meu. Rezultatul? la 11 ani, fiul meu Bogdan, a devenit profesor, mare maestru in origami, de un an a predat la peste 200 de copii si 60 de adulti tehnici despre arta sa, merge bine cu scoala, este echilibrat, nu abuzeaza de Tv, computer, etc, are abilitati de socializare foarte bune si in 200 de zile blogul lui a avut 9000 de utilizatori. E ceva nu? daca nu ma credeti intrati pe http://origamibogdanionescu.blogspot.com
Jan 15th, 2010
Spune parerea ta despre “Copiii NU spun lucruri trăsnite”