Un vechi blestem chinezesc, „să ai o viaţă interesantă", pare să îi fi atins pe români. De vreo 20 de ani „nu ne plictisim", avem o viaţă foarte interesantă. Mai mult, ultimele evenimente ne-ar putea transforma, în calitate de consumatori de presă, într-o naţie bolnavă de toxiinfecţie media.

Istoria recentă românească a fost martora creşterii şi decăderii unei idei fundamentale: doctrina, ca principal criteriu al deciziei politice. Principiile liberal, social-democrat, creştin democrat şamd s-au diluat constant în urgenţa conjuncturii.

Candidaţii la prezidenţiale au făcut un pas sfios înapoi. „Staff”-urile de campanie au preluat frâiele confruntării televizate. „Staff”-urile ştiu ce vor alegătorii, cine are mai multe şanse, care e formatul optim de dezbatere, cum se face o emisiune de televiziune, cine e un bun moderator şi cine nu.

Strada, intersecţiile, pereţii, gardurile, blocurile, stâlpii au devenit un câmp de luptă electorală surdă.Afişe, mari sau mici, direct proporţionale cu bugetele candidaţilor, se prăvălesc sufocant peste potenţialii alegători.Nu poţi să ieşi pe stradă fără să fii luat la palme de figuri, culori şi mesaje.

Decizia de vot a cetăţenilor ţine mult şi de felul în care presa reflectă campania electorală. Interesul public ar cere ca la oameni să ajungă doar ştiri corecte şi dezbateri echilibrate, argumentate.

Aproximativ 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint este miza controversatului proiect minier de la Roşia Montană. România ar putea deveni principalul producător european de aur din Europa, cu 13 tone pe an. Dar drumul până la acel moment este pavat cu dispute dure despre riscul de poluare cu cianuri, schimbarea drastică a peisajului, strămutarea locuitorilor, pierderea patrimoniului arheologic unic din zonă.