Aud, chiar si in aceste zile, o formula menita, chipurile, sa ne mai linisteasca: macar nu ne plictisim in Romania... Avem atata circ politic, atat neprevazut in viata zilnica, incat trebuie sa iti mearga mintea sa te descurci. Nimic mai nociv, mai ales in aceste vremuri.

"Calul Alb" e  un film pe care si astazi il mai caut pe unde apuc. Un film indian, nu stiu daca exista in realitate sau daca e doar o poveste. Cert e ca e un film la care, oricat de prost ar fi,  muzical, siropos, desen animat m-as uita, macar in momentul ala, ca la un film de referinta.

Şcoala generală cu clasele I-VIII din comună era pregatită. Elevii de toate vârstele veneau spre unitatea de învăţământ. Deşi era încă frumos afară, era abia 15 septembrie  pe feţele lor era oarecum usor de citit nostalgia vacantei de vara şi dorinţa ascunsă ca şcoala să nu mai existe vreodata pe acest pământ. O expresie din ce in ce mai intensa pe măsura ce inaintai cu observaţia spre copiii ...

Am furat odata o caseta de muzica de la cineva. Recunosc, aveam acest prost obicei, din cand in cand, inexplicabil. Nu mai auzisem de solist, unu', Leonard Cohen, dar titlul, New Skin for the Old Ceremony, m-a intrigat. La fel si coperta: doi ingeri, femeie si barbat, cu coroane de regi pe cap, pareau sa faca dragoste.